Școala Gimnazială Giubega

Comuna Giubega, județul Dolj

I. Primele atestări documentare ale școlii din comuna Giubega

Despre începuturile școlii primare, din satul nostru nu există prea multe informații, însă din cele câteva acte și dosare care se află la arhivă precum și din declarațiile bătrânilor avem informații că școala a existat încă din secolul al XIX-lea. Nefiind un spațiu special amenajat pentru învățătură, instrucția elevilor se făcea de către preoți în tinda bisericii sau pe la casele lor.

Legea instrucțiunii publice din 25 octombrie 1864 prevedea că „instrucțiunea primară este obligatorie și gratuită”.

Primul învățător numit în satul nostru prin Ordinul nr. 76 din 3 februarie 1881 a fost Ioan Pomponiu, care a început cursurile chiar de la prezentare cu un număr de 39 elevi, în casele lui Ion Neagoe, căruia părinții elevilor îi plăteau chirie.

Lipsa localului de școală, neplata la timp a salariului, greutățile puse bunului mers al școlii de către fruntașii comunei de atunci l-au determinat pe învățătorul Pomponiu să se transfere la altă școală.

Noul învățător, Manea Mănescu, originar din comuna Cioroiași, a primit ca materiale didactice o hartă a județului Dolj, o hartă a Europei, un glob artificial, un teu, un compas și o cutie cu corpuri geometrice din lemn. La 1 noiembrie 1892, la școala mixtă din Giubega se aprobă transferul domnului Constantin Popescu în locul învățătorului Manea Mănescu.

Nici în timpul învățătorilor care au urmat, viața școlii nu a fost ușoară. O perioadă salariul învățătorului a fost plătit de către părinții elevilor și mai târziu de către stat.

Primul mobilier, format din patru bănci și o sobă, a fost cumpărat tot prin contribuția părinților.

Din lipsa localului mulți copii mergeau la școala din satul vecin, Galiciuica, unde exista un local de școală propriu.

Materialele de arhivă conțin numeroase adrese înaintate de Consiliul comunei Giubega, începând cu anul 1906, prin care solicita un împrumut de la „Casa școalelor” pentru construcția unui local propriu, împrumut care a fost aprobat în anul 1911. Până în acest an cursurile au fost întrerupte deoarece locurile unde se desfășurau erau lipsite de orice dotare elementară, fără curent și apă.

În anul 1915 școala s-a mutat în noul local construit parțial și format din patru săli de clasă și o cancelarie. Primul război mondial a stopat construcția localului, însă în anul 1924 a fost terminat. Din documentele vremii avem informații că sătenii au depus o muncă susținută la 

construirea școlii transportând piatră, ciment, lemne, au stins varul și au făcut fundația localului. După ce noul local a fost dat în folosință, s-au înființat noi posturi de învățători, astfel în anul școlar 1895–1896 apar pentru prima dată două posturi de învățători la Școala Primară Giubega.

În anul 1915 apare și al treilea post de învățător, iar în anul 1919 numărul posturilor ajunge la 6. Putem afirma fără teama de a greși, că din trecutul îndepărtat, timid dar însuflețitor, nedotată îndeajuns cu cele trebuitoare științei de carte, școala satului s-a dezvoltat treptat. Între anii 1883–1886, școala a purtat numele de „Alexandru Ioan Cuza”, în urma unei comunicări făcute de revizorul școlar.

La început numărul absolvenților era foarte mic, astfel în anul 1884 au absolvit 4 elevi, iar în anul 1894 – 6 și în 1904 – 8 elevi. După 23 august 1944 evoluția școlii Giubega s-a schimbat.

Azi, la aproape un secol de când s-a pus piatra de temelie a primului local de școală, cursurile se desfășoară într-o clădire modernă construită în anul 1972 și care are zece săli de clasă cu mobilier nou, laboratoare dotate cu ceea ce este necesar pentru desfășurarea activității didactice, bibliotecă. Elevii sunt îndrumați de cadre didactice titulare care au pregătirea corespunzătoare postului pe care îl ocupă fiecare. Ani de-a rândul, de pe băncile școlii noastre au plecat elevi către licee și instituții de învățământ superior ajungând oameni cu care școala se poate mândri.